de.pe.stradă

Cu maşina la plimbare | 19/04/2010

Mi-am dat, în sfârşit, seama de ce m-a deranjat atât de tare treaba cu craioveanul bătut pe trecere. Ca să ne înţelegem, pe mine m-a deranjat atât de tare încât, orbită de furie, vroiam să strâng semnături ca şoferului bătăuş să i se retragă cetăţenia şi să fie dat afară din ţară.

În orice caz, subiectul deja nu mai prezintă interes, cel puţin nu pentru mine, fiindcă ştiu de acum că nu se va rezolva nimic în cazul acesta.

Aşa, deci, referitor la DE CE m-a deranjat, vreau să vă povestesc ce mi s-a întâmplat acum cam un an de zile.

Mergeam cu maşina să-mi plătesc internetul. Mergând pe un bulevard relativ strâmt, trebuia să fac la stânga (întotdeauna! :P) peste o şină de tramvai. Am semnalizat, m-am asigurat că nu vine tramvaiul, m-am uitat bine, şi am făcut jumătate stânga (adică m-am oprit cu maşina peste şinele de tramvai), pentru a ceda trecerea celor care veneau din sens opus. Lângă mine, mai dă unu’ să facă stânga, numai că el avea maşina puţin mai lungă decât a mea (avantajul de a avea o maşină mică…), şi a ieşit puţin cu botul maşinii în spaţiul aerian al bulevardului şi-aşa destul de strâmt. Bineînţeles, rămânea loc cu grămădoiul pentru maşinile care treceau din sens opus, motiv pentru care au şi trecut câteva.

Planul locului unde a avut loc accidentul

Un anume mister VW, nu a reuşit să treacă. Adică s-a super panicat, crezând că o să îl lovească pe colegu’-de-încadrare-la-stânga, şi atunci a tras în dreapta de volan (şi a mai şi accelerat, probabil s-a panicat şi a greşit pedala), intrând în curtea unei firme aflate pe colţ, unde a lovit din plin o femeie, pe care a luat-o pe capotă, căreia i-a rupt oasele şi pe care, probabil, a distrus-o pe viaţă.

Când am văzut tot ce s-a întâmplat (a durat aproximativ 3 secunde), m-am gândit iniţial că de mine s-a speriat monsieur VW, mi-am pus mâinile în cap şi am început să urlu în mijlocul drumului. M-am adunat, am tras maşina pe dreapta, şi am sunat la 112. Au trimis super repede o ambulanţă, iar noi, „spectatorii”, am aşteptat în jur de o oră ca să aflăm dacă femeia a murit sau nu. După acest timp scurs, a început să mormăie „Au. Au.”. Şi cam atât. Oasele îi ieşeau prin piele, avea picioarele rupte, capul spart, era plină de sânge şi zicea „Au”.

Şoferul, un tânăr care avea carnet de 1 (o) lună, a făcut praf o maşină de multe zeci de mii de dolari, spărgând cu ea (şi cu femeia pe capota acesteia) o poartă de metal, intrând prin curtea firmei mai sus menţionate, şi ieşind pe altă poartă (că doar a fost în stare să ocolească casa de beton – cu oamenii e mai greu…). După venirea Poliţiei, m-am oferit să fiu martoră, pentru că am văzut totul „first hand”. Şi am stat acolo ca să ascult toate inepţiile. Chiar m-am dus la mister VW cu cele mai bune intenţii, zicându-i „O să faci puşcărie… Asta e… Bucură-te că n-ai omorât-o. Ai să poţi dormi liniştit…”. Tare m-am mai înşelat. În primul rând fiindcă mister VW s-a dus apoi la colegu’-de-încadrare-la-stânga şi l-a înjurat, spunându-i că el este de vină, că a intrat pe partea lui de şosea, că nu s-a uitat… Hellooo?! Şi de ce n-ai intrat ÎN EL?!? Şi de ce n-ai încetinit oricum, că la colţul ăla e trecere de pietoni? Şi de ce nu te bucuri că n-ai omorât-o p-aia??? Apoi, m-am mai înşelat şi fiindcă, după 3 (trei, da!) luni de atunci, am fost chemată la secţia de Poliţie pentru declaraţia de martor. Între timp reuşisem să uit oarecum incidentul, dar mi l-am amintit. Şi am întrebat şi eu care este stadiul în care se află cercetările, şi cum este femeia. Mi s-a răspuns că femeia e în comă în spital, iar şoferului i s-a dat pedeapsă penală CU SUSPENDARE (adică nu a făcut, asta înseamnă, nicio zi de puşcărie!).

De când am fost martoră la incidentul ăsta, am luat-o razna: nu mai puteam să dorm sau să mănânc, am slăbit enorm, aveam flash-uri paranoice violente legate de orice şi de mai oricine. Am ajuns la psiholog, adormeam cu Xanax şi, nici nu se pune problema, n-am mai condus o bună perioadă de timp. Devenisem violentă şi loveam maşinile care mă claxonau pe stradă. Urlam la toată lumea. Mă sălbăticisem. Mi-era frică. Asta mi s-a întâmplat şi acum, cu cazul craioveanului…


2 comentarii »

  1. tu ar trebui sa fii multumita ca nu a intrat VW in tine. iti pot face eu un desen sa-ti explic frumusel cum pierdea ala controlul volanului chiar franand, plus o gropita ceva in asfalt, o mica rostogolire, ceva cascadorii si erai sandwich pe linia de tramvai.

    Comentariu de Cezar — 02/05/2010 @ 1:19 PM

    • eu eram in masina. corect, tin la masina mea ca la o entitate vie, dar eu am airbag-uri si de-astea. femeia era IN CURTE PE JOS. anyway, that’s not the whole point… :)

      Comentariu de paginadestanga — 02/05/2010 @ 11:01 PM


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

About author

Sunt un mic fanzin pe Scribd (www.scribd.com/paginadestanga).

Caută

Navigare

Categorii:

Links:

Archives:

Feeds

%d blogeri au apreciat asta: