de.pe.stradă

Poate libertatea să te facă fericit? | 28/12/2011

Acesta este un articol tradus de pe un blog (secretcontents.com), scris în numele Deităţii, dar poate fi privit din orice punct de vedere, şi ramâne la fel de valabil.

Poate libertatea să ne facă fericiţi? Poate să ne aducă adevărata fericire în viaţă? Răspunsul este „da”, dar, în acelaşi timp, şi „nu”. Bucuria de a fi liber depinde de ce fel de libertate ai. Poţi fi liber în două moduri. Dacă eşti liber de păcate şi de răutate, poţi deveni cu adevărat fericit. Dar dacă eşti liber de dreptate şi bunătate, vei trăi în mizerie. Acest lucru se aplică şi la sclavie. Dacă eşti sclavul păcatelor şi al răutăţii, vei trăi în mizerie. Dar dacă eşti sclavul dreptăţii şi al bunătăţii, vei fi cu adevărat fericit.

Nu există libertate absolută, precum nu există nici sclavie absolută. Suntem întotdeauna liberi, şi întotdeauna sclavi. Nu poţi fi liber de tot, fiindcă dacă eşti liber de tot, devii sclavul nimicului. Nimicul te va face nefericit. Dacă îţi doreşti libertate absolută, îţi doreşti un lucru care nu există.

Libertatea care te poate face fericit este libertatea de păcate şi răutate. Aceasta este libertatea de ură, mândrie, invidie, poftă şi alte lucruri rele. Este libertatea de a avea linişte şi o conştiinţă curată. În revers, sclavia te poate face foarte fericit. Poţi fi sclavul bunătăţii, al umilinţei, al dragostei, al auto-controlului şi al altor virtuţi măreţe. Dacă vei asculta întotdeauna de instinctele bune, te vei afla într-o stare bună şi îmbucurătoare.

Libertatea care te poate face nefericit este libertatea de a nu iubi, de a nu fi blând şi de a nu face tot felul de alte lucruri virtuoase. Imaginează-ţi numai cum ar fi să te desparţi de aceste lucruri; ai mai fi fericit? La fel şi sclavia te poate întrista. Sclavia păcatului, a urii, a mândriei, invidiei şi a altor lucruri rele. Dacă vei fi liber de orice, lipsa şi haosul te vor face nefericit.

Fericirea ta este creată atât de tine, cât şi de stăpânul tău. Ai întotdeauna un stăpân. dacă eşti liber de rău, stăpânul tău e binele. dacă eşti liber de bine, stăpânul tău e răul. dacă eşti liber de amândouă, atunci cine e stăpânul tău? Tu? Vei fi stăpânul unui eu care se minte singur, fiindcă, atâta timp cât existăm, nu putem fi liberi atât de bine cât şi de rău.


3 comentarii »

  1. @Liviu: Nu e de mirare ca multi comentatori ai comunismului il catalogheaza ca pe un fel de religie laica. Capitalismul prespune o clasa conducatoare si o clasa codusa. Comunismul cam ce presupune? In neolitic era simplu: luai bata, iti matraseai vecinul si-i luai ogorul. Asta asa, natural cum s-ar zice, cum isi impart lupii sau cerbii teritoriul. In comunism cine conduce? Si cum? Conduc toate clasele sociale? Cum? Se aduna toti cetatenii romaniei pe stadioanele patriei? Sau ne alegem reprezentanti, adica mai pe scurt clasa conducatoare. Fabrica de ciment va fi condusa de un director, de un consiliu director sau toti muncitorii in corpore vor vota cata materie prima sa foloseasca? Si va exista un consens unanim sau se vor certa pana la Revelionul urmator? Cum functioneaza societatea asta comunista pura? Ca intr-o uzina ai probleme concrete (materie prima, prelucrari etc.) nu chestii care tin de bunatatea inimii. Muncitorii vor fii prorpii lor directori?

    Comentariu de Liviu — 29/12/2011 @ 1:54 PM

    • ESTE o religie laica. Sunt de acord cu asta.

      Legat de partea practica (punerea in aplicare) a comunismului: nu exista o formula general valabila, fiindca principiul comunist se bazeaza pe societati formate intr-un consens. In functie de acest consens, se poate da si un exemplu.
      Iti dau cateva contexte (si cateva exemple): daca telul meu e sa ma marit cu omul pe care sa-l iubesc si sa-mi fac o familie, „comuna” mea va fi familia, in care totul va fi un consens. Daca scopul meu este de a fi independenta de stat, voi dori anarho-colectivismul (a.k.a. anarho-comunism). Daca scopul meu va fi sa ma asociez cu alti ecologisti si sa traiesc pur din punct de vedere ecologic, voi construi eco-comunismul, etc. In functie de scopul societatilor, exista si mijloacele. Politica este un mijloc, nu un scop in sine.

      Comunismul nu poate functiona intr-o unitate de nivel global, si nici macar statal (vezi exemplul sovietelor, care dintr-un concept frumos s-au transformat intr-o inghetata cortina de fier, nu?). El poate exista ca un curent universal, dar punerea in aplicare depinde doar de cei care constituie o anumita societate. Si-ti garantez ca-n satul lui Gheorghe, care mananca, ca inca n-a murit, se si produce, se si uita lumea pe internet, dar ii doare pe toti in fund de referendumurile noastre de la capitala. Comunismul inseamna eliberare. Eliberarea de manipularea marii societati de o mana de oameni sus-pusi. Eliberarea de chingile companiilor de publicitate si ale lanturilor de hypermarketuri. Eliberarea de foamea care ne impinge la munca pe bani mizeri (adesea si fara bani, doar cu speranta). Eliberarea de mizeria care ne imbolnaveste ca sa ne putem tine doctorii in viata.
      Comunismul inseamna descatusarea gandirii umane si actiunea voluntara.
      Comunismul inseamna viata placuta care, desi ti-e greu sa crezi (fiindca esti manipulat in asa fel) ESTE posibila. Faptul ca imi spui ca astea-s utopii si idealisme ma face sa fiu trista pentru tine.
      Comunismul inseamna vigoare si natura.

      Daca vrei sa afli mai multe, te rog, nu mai imi scrie (fiindca si eu sunt satula de dezbateri, asa cum tu esti satul de mess); iti recomand in schimb sa citesti o carticea mega draguta: Paul LaFargue – Le Droit A La Paresse. Il gasesti si in engleza si in romana (Dreptul la lene) pe marxists.org. Are pana in 20 de pagini si e o lectura savuroasa care, daca esti mai mult decat un animal politic, iti va deschide cu siguranta noi orizonturi! ;)

      Comentariu de paginadestanga — 29/12/2011 @ 4:28 PM

  2. Bun, hai sa descalcim putin problemele. Satul lui nea Gheorghe n-are legatura prea mare cu ideea de comunism. Nu confunda atmosfera patriarhala, de intelegere intre oameni, cu ideea de comunism. Nea Gheorghe are vaca lui. Nea Ion nu mai are vaca. I-a murit brusc, dintr-o cauza care nu importa. Ideea e daca nea Ghoerghe ii va da lapte lui nea Ion. Nea Gheroghe e bun la suflet si-i da lapte lui nea Ion, dar asta nu inseamna comunism. Nea Gheorghe nu e OBLIGAT sa-i dea lapte lui nea Ion. Proprietatea unui sat nu e pusa LA COMUN. Nea Gheorghe, nea Ion, nea Gelu nu-si pun vacile intr-un singur grajd si nu aduna tot laptele intr-o singura galeata pentru ca apoi sa-l imparta echitabil la tot satul. Da, nea Gheorghe si nea Ion se bat pe burta la birtul satului, dar asta nu inseamna comunism. Nu inseamna ca averea satului se aduna intr-o singura caciula si apoi se imparte la toata lumea. Nea Ion trage pe tractor de-l trec toate apele, doispe ore pe zi. Munca, nu gluma. Nea Ion se trezeste la 6 si trebaluieste de-l dor salele si i se deformeaza mainile si picioarele. E vesel dupa cata tuica baga in el, dar nu e vesel ca „e aproape de natura”. E drept ca nea Ion isi poate prepara necesarul de hrana pentru el si familia lui. Dar ce te faci cu cei de la oras, ca aia nu ies la camp, la sapa? Ce faci cu profesorii, cu medicii? Si aia trebuie sa-si praseasca singuri porumbul, sau munceste nea Ion si pentru ei? Pentru ca – vezi tu – Pamantul are si el o suprafata limitata, dar noi, oamenii, ne inmultim intr-o veselie continua, iar nea Ion trebuie sa mai tina in spate vreo doi-trei. Practic dintr-o societate doar 30% cultiva rosii, insa de mancat le mananca toti. Si cum ajung rosiile pentru toti? Cine decide cate rosii trebuiesc date, mai ales celor care nu le-au cultivat, nefiind de formatie agricultori? Hai sa vedem cum e cu mana de oameni sus-pusi, care manipuleaza societatea. Daca se lacomeste nea Ion, si zice „io va dau rosii, da’ vreau bani muuuulti, muuuulti, sa-mi dati un milion pe rosie’ ‘pai nu vrem, ca nu e cinstit’ ‘asa? atunci sa va cresteti singur rosiile! sa mai lasati cabinetele medicale sau catedrele scolilor si sa puneti mana pe sapa!” Asta se numeste manipulare. Sigur, putem produce Omul Noul. Ii spalam creierii lui nea Ion si el devine bun, cinstit si devotat societatii. Necazul comunismului e ca lucreaza cu mase de oameni repartizate in alb si negru: aia bunii si aia raii. Viata in general nu e placuta. De muncit tot trebuie sa muncesti. Exemplul familiei e ok. O familie cu un copil. Pe urma vine si al doilea. Inca e o viata ok. Merge si la al treilea. La al patrulea e cam nasol. Al cincelea si al saselea e spre disperare. Pune si tripleti. Pune in total 25 de copii, sa fie primiti. La primul copil parintii muncesc ca niste parinti; la al doilea tot asa; pe la al saselea deja se iese pe plantatii, la cules de banane. Cam asta e comunismul. Pe masura ce masa creste, comunismul se dilueaza. D-aia nu functioneaza comunismul la nivel global sau statal. Aici apare o contradictie in ce spui. Dai exemplul sovietelor, dar spui ca o societate comunista e posibila. Da, una din patru oameni e foarte posibila. Undeva, pe o insula pustie, traiesc linistiti, in pace si buna dispozitie. Sunt patru creiere, nu e frecus prea mare. Dar sa sara de milion, atunci iese cu scantei. Experimentul s-a facut, nu vorbim de o situatie ipotetica. Vorbim de comunism, de soviete, de tarile comuniste. E ca la mancarea de mazare: bobul ramane bob cata vreme incape in furculita, daca-l cresti cat pepenele nu mai e mazare.

    Comentariu de @Liviu — 09/06/2012 @ 1:23 AM


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

About author

Sunt un mic fanzin pe Scribd (www.scribd.com/paginadestanga).

Caută

Navigare

Categorii:

Links:

Archives:

Feeds

%d blogeri au apreciat asta: