de.pe.stradă

Despre acest blog

Society – can’t live with it, can’t live without it… Aşa se spune şi despre femei, şi despre bărbaţi, şi despre pisici, şi despre ciocolată… Despre tot ce ne depăşeşte puterea de înţelegere.

Dincolo de politică, societatea este o opţiune. Una din două. Celaltă este izolarea. Atunci când ne hotărâm că vrem să continuăm să facem parte din societate (fiindcă, slavă Domnului, lumea-i mare şi câmpiile pustii – multe!), dintr-un motiv sau altul, trebuie să ne gândim la o singură frază, cea mai celebră şi de căpătâi, cea a unui francez nebun care a revoluţionat modul în care gândim, şi care ne-a scos din sălbăticie (cu această frază…):

„Pentru ca Contractul Social să nu reprezinte o simplă hârtie, el întăreşte tacit angajamentul că oricine va refuza să se supună voinţei generale, va deveni duşmanul tuturor; acest lucru nu înseamnă decât că îl obligăm să fie liber, pentru că aceasta este condiţia, oferindu-i fiecărui cetăţean în parte garanţia tuturor drepturilor personale. Această condiţie este artificiul şi jocul maşinii politice, şi ea singură face ca angajamentele civile să fie legitime, angajamente care, in lipsa Contractului Social, ar deveni absurde, tiranice şi subiectele celor mai mari abuzuri.”

Mai direct şi pe scurt, trebuie să renunţăm la o parte din drepturile noastre, şi să le „alocăm” unor entităţi (numite generic „stat” sau „societate”, sau „comună”, cum vreţi voi…), pentru ca alte libertăţi, fundamentale, să ne poată fi apărate. Sau – ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Aşa…

Dat fiind că, cu mare tristeţe observ, după 200 şi ceva de ani, ne-am reîntors la Evul Mediu, numai că avem alte jucării, se pare că trebuie să revenim la a-l citi pe Jean-Jacques Rousseau, şi să ne întrebăm care este calea pe care trebuie s-o urmăm. Poate că habar nu avem, poate că toate sistemele care au evoluat din „liberalismul” lui au eşuat, şi poate trebuie să găsim altele noi. Nu îl cităm pe Rousseau fiindcă suntem total de acord cu el, nici măcar nu mai e 100% de actualitate, ci fiindcă atunci când „civilitatea”, simţul civic, dispare, acesta trebuie impus celor din jur, pentru a nu ieşi din casă cu frica că ne bate cineva pe trecerea de pietoni fiindcă traversăm prea încet. Prezentăm aici ororile sistemului actual (şi nu vă amăgiţi că „micile orori” nu au legătură cu sistemul – totul are legătură cu sistemul!), din dorinţa de a impune acest simţ civic printro oarecare formă de educaţie. Aşa că, dragii mei, Libertate! Egalitate! Fraternitate!

Vă invit să îmi trimiteţi poveştile voastre şi să luptăm împreună pentru (r)evoluţie!

Lasă un comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

About author

Sunt un mic fanzin pe Scribd (www.scribd.com/paginadestanga).

Caută

Navigare

Categorii:

Links:

Archives:

Feeds

%d blogeri au apreciat asta: